Ma simt atat de neputincioasa ca nu prea le am cu folosirea blogului, imi doream sa pun coperta cartii, nu prea imi reuseste.. Asa ca o sa ma multumesc(macar) ca am reusit intr-un final sa pun clipul asta.
Trebuie sa specific neaparat ca asta nu este o recenzie, este doar o parere personala si atat.
De regula nu prea scriu pareri despre despre cartile pe care le citesc, decat pe alocuri, pe unele site-uri de recenzii pentru ca sincer apreciez mult munca depusa pe care blogerii o fac, altfel sincer , cateodata as ramane in pana de idei. Asa ca arunc un ochi pe recenziile lor, imi fac o idee despre o anumita carte si ma hotarasc daca sa o citesc sau nu. De altfel, m-as simti vinovata ca as "fura " putin din munca lor daca n-as avea macar bunele maniere sa le "multumesc" pentru "imprumut" si sa impart deseori o umila parere.
Sper sa fi lamurit acest aspect.
Acum, revenind la ce spuneam anterior, probabil faptul ca "Zece respiratii scurte" este fenomenul momentului, cred ca nu gresesc cand spun una dintre cele mai controversate, cat si faptul ca mi-a placut enorm, ma fac sa scriu pentru prima data parerea mea pe acest blog.
Am o lista considerabila de carti citite pana acum, unele pe care le-am notat in cele doua bloguri "lista carti citite...", altele pe care pur si simplu am uitat probabil sa le pun, altele citite in engleza si pe care oricum le-as reciti oricand daca vor fi traduse vreodata in limba materna.
Probabil ca,citind si tot citind, am invatat sa "citesc" o carte inca din epilog sau chiar din primele capitole daca imi place sau nu, daca e buna sau comerciala, daca voi invata sau nu ceva din ea. Poate sunt cinica, dar pentru mine, primele impresii conteaza. Am tinut sa subliniez asta, deoarece " Zece respiratii scurte" mi-a placut din prima. Chiar insasi coperta m-a atras din prima. Apoi, subiectul-inedit , personajele create de autoare , stilul lui KA Tucker - toate insumate, plaseaza atat cartea cat si autoarea pe unul dintre locurile de top la capitolul preferinta.
Ce imi place la cartea asta, este ca desi este un roman de dragoste, cu siguranta unul de succes, autoarea ne "scuteste" de detaliile prea picante in scenele cu sex, altfel de cum sunt obisnuita sa tot vad prin alte lecturi. Tocmai asta as sublinia eu ca il face un roman cu totul pur, imaculat, surprinzator.
Ceea ce il face insa cu adevarat genial, este ca pe mine m-a lasat cu un semn de intrebare si nu pot nici acum sa inteleg "de ce zece respiratii scurte". Asa cum si doctorul isi intreaba pacienta, de ce zece si nu douazeci;de ce scurte si nu profunde; de ce chiar asa? Cand personajul nostru principal isi da seama, autoarea este foarte retinuta in explicatii "acum stiu. E atat de simplu". Numai ca nu este , cel putin pentru mine. Vreau sa fie mai mult decat atat, nu vreau atat de simplu si ma intreb ce am omis? Este clar ca nu doar faptul ca te ajuta sa sa te calmezi, sa gandesti mai clar, sa treci momentul.
Trebuie sa fie mai mult decat atat. Si pe mine, deocamdata este primul roman care ma lasa in ceata ..
Nu stiu daca voi scrie despre oricare carte citita de acum inainte, probabil ca va fi una care ma va bulversa cel putin pe atat cat cea de mai sus mentionata.
Pupici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu